Cand Depresia te pune la colt

Depresia poate fi înțeleasă ca un mecanism adaptativ profund, având rădăcini evolutive care o apropie de un comportament submisiv, lipsit de reactie si riposte. Această perspectivă explică multe dintre manifestările ei și oferă o bază pentru a înțelege cum putem să o abordăm și să ieșim din acest cerc vicios.

1. Submisivitatea ca mecanism adaptativ

Comportamentul retras și inhibat specific depresiei este similar unui semnal de supunere în fața dominanței. Dintr-o perspectivă evolutivă, supunerea în contextul social al competiției reduce riscurile asociate conflictelor directe. Individul "slăbit" adoptă un comportament regresiv care, în grupurile sociale primordiale, atrăgea protecția celorlalți și prevenea excluderea.

Acest model de comportament prin inhibiție și imobilitate este strâns legat de nivelul reptilian al creierului, locul în care instinctele de supraviețuire își au sediul. Totuși, în societatea modernă, unde pericolele sunt mai adesea de natură psihologică decât fizică, acest mecanism poate deveni disfuncțional.

2. Anxietatea și depresia: mecanisme de apărare împotriva pericolului

• Anxietatea derivă dintr-o nevoie de evitare a pericolelor. Este o reacție la potențialele amenințări și poate produce tensiuni de apărare, manifestate prin iritabilitate.

• Depresia apare ca răspuns la un eveniment perceput ca fiind ireparabil, care echivalează adesea cu o pierdere majoră. Ea se caracterizează prin sentimente de neputință și disperare, ce pot bloca individul într-un cerc vicios de dezorganizare și inhibiție.

3. Etapele răspunsului la pierdere

Orice pierdere semnificativă generează un proces de adaptare care include următoarele etape:

1. Dezorganizarea: Inițial, individul experimentează o stare de șoc, amorteală sau sentiment de irealitate.

2. Inhibiția: Se manifestă printr-o retragere emoțională, blocaj mental și uneori sentimentul de neputință.

3. Reorganizarea: Cu timpul, persoana își poate regăsi resursele interioare, redobândind echilibrul. Dacă acest proces este blocat sau resursele energetice ale individului sunt scazute , depresia poate persista.

4. Formele clinice ale depresiei

Depresia poate lua mai multe forme, fiecare având trăsături distincte:

1. Sindromul depresiei inhibate:

   • Dispoziție schimbatoare, cel mai adesea trista sau lipsa capacității de a experimenta chiar și tristețea.

   • Inhibiție psihomotorie, dificultăți de gândire.

2. Sindromul depresiei cu afectarea vitalității:

   • Oboseală cronică, lipsa motivației, simptome vegetative.

   • Scăderea nivelului de energie și vitalitate.

3. Sindromul depresiei agitat-anxioase:

   • Agitație psihomotorie, anxietate intensă.

   • Combinație de depresie și iritabilitate.

Gradul de afectare variază în funcție de factori precum:

• Fondul fizic și psihologic al persoanei.

• Istoricul personal.

• Suportul social și nivelul de înțelegere al celor din jur.

• Credințele, sistemele de valori și comorbiditățile existente.

5. Manifestările depresiei

Depresia se poate manifesta la nivel:

• Afectiv: dispoziție tristă, iritabilitate, nervozitate, lipsa de încredere, retracție socială.

• Cognitiv: dificultăți de concentrare, gândire pesimistă, auto-învinovățire.

• Fizic: oboseală, modificări ale greutății corporale, tulburări de somn, simptome fizice persistente (depresia mascată).

6. Ieșirea din depresie: reorganizarea și regăsirea de sine

Faptul că depresia are un mecanism adaptativ implică și posibilitatea de a ieși din ea. Nu putem controla ce ni se întâmplă, dar putem decide cum răspundem.

Pași în reorganizare:

1. Acceptarea pierderii: Recunoașterea faptului că aceasta a avut loc și integrarea ei în povestea personală.

2. Eliberarea de trecut: Renunțarea la a trăi în umbra evenimentului traumatic.

3. Reconcilierea cu pierderea: Transformarea pierderii într-o lecție de viață.

4. Reintegrarea în viață: Ajustarea contextului pentru a reflecta noua realitate.

5. Regăsirea de sine: Analiza și reconfigurarea valorilor personale.

Cheia transformării: Acceptarea este punctul de plecare. Fără acceptare, nu este posibilă nicio transformare. În plus, vindecarea necesită acțiune. Așteptând pasiv, ca lucrurile să se rezolve de la sine, persoana rămâne blocată în cercul vicios al pierderii, dezorganizării și inhibiției.

In concluzie, Depresia, ca mecanism adaptativ, ne arată că mintea noastră are strategii complexe pentru a face față pierderilor. Totuși, în mediul modern, aceste mecanisme pot deveni contraproductive. Regăsirea echilibrului presupune acceptare, analiză și ajustare activă. Viața nu poate fi controlată, dar răspunsurile noastre sunt cheia spre vindecare și progres.