Cele trei surori: Fobia-Anxietatea-Atacul de panică

Diferența între fobie, anxietate și atac de panică poate fi subtilă, dar fiecare dintre acești termeni descrie o stare emoțională sau psihologică distinctă, iar toți sunt strâns legați de modul în care percepem realitatea înconjurătoare. Percepția este cheia pentru a înțelege aceste trăiri psihologice, deoarece ea reflectă interacțiunea complexă dintre simțurile noastre și mintea conștientă.

Percepția și rolul ei în apariția fricii:

Percepția nu este un proces pasiv; ea presupune un dialog continuu între informațiile recepționate de simțuri și interpretările pe care le face mintea noastră. Aceasta se bazează pe combinația de stimulii senzoriali și experiențele anterioare ale fiecărei persoane. În momentul în care percepem o situație sau un obiect, informațiile transmise de organele de simț sunt reunite, sintetizate și comparate cu datele și cunoștințele mai vechi pe care le avem deja stocate. Astfel, mintea noastră se formează o imagine completă despre ceea ce se întâmplă, iar această imagine este influențată de experiențele de viață, contextul în care este întâlnită situația, așteptările, motivațiile și chiar starea emoțională a individului.

Cu toate că ființa umană nu poate procesa simultan decât un număr limitat de informații, mintea noastră are capacitatea de a umple „golurile” prin puterea imaginației. De multe ori, ceea ce percepem ca fiind periculos poate fi o percepție deformată sau chiar o iluzie. Aceste „găuri” în percepție pot genera reacții emoționale intense și, în cazuri deosebite, pot provoca o stare de frică sau anxietate, chiar și în lipsa unui pericol real.

Frica și reacțiile fiziologice:

Frica este un mecanism de protecție natural al organismului, care semnalizează pericolul și pregătește corpul să reacționeze în fața unei amenințări. În mod obișnuit, aceasta generează reacții fiziologice de luptă sau fugă, cum ar fi un ritm cardiac accelerat, respirație rapidă, transpirație, mușchi contractați și tremurături. Aceste reacții sunt determinate de neurotransmițători precum adrenalina și noradrenalina, care joacă un rol crucial în activarea sistemului nervos simpatic. 

Însă, în anumite condiții, frica poate apărea și în absența unui pericol real, semnalizând o alarmă greșită. Aceasta poate duce la perceperea unei amenințări acolo unde nu există niciun pericol obiectiv, generând astfel stări de anxietate, fobie sau atacuri de panică. În aceste cazuri, creierul reacționează pe baza unor imagini distorsionate ale realității, în care stimulul perceput ca periculos nu este prezent.

Teama imaginară și frica de frică:

Un aspect important al acestor trăiri este teama imaginară – o iluzie creată de minte, o percepție distorsionată care, deși nu se bazează pe un pericol real, devine o trăire emoțională extrem de intensă. Această frică imaginară este suficient de „reală” pentru psihic și are un efect semnificativ asupra stării de bine și sănătății individului. În multe cazuri, acest tip de frică poate duce la o spirală negativă, unde frica se autoalimentează, iar individul ajunge să se confrunte cu ceea ce se numește frica de frică – o teamă intensificată de apariția unui atac de panică sau a unei stări anxioase.

Anxietatea, fobia și atacul de panică:

Fobia reprezintă o frică intensă și irațională față de un obiect sau o situație specifică. Aceasta poate apărea chiar și atunci când pericolul nu există în mod real sau când obiectul fobic nu reprezintă o amenințare obiectivă.

Anxietatea este o stare generalizată de neliniște, îngrijorare sau tensiune, care poate fi resimțită continuu și care nu este legată de un obiect specific. Aceasta se poate manifesta ca o anticipare constantă a unui pericol sau ca o teamă difuză despre viitor.

Atacul de panică reprezintă o criză bruscă și intensă de frică, care se manifestă prin simptome fizice puternice, precum bătăi rapide ale inimii, dificultăți de respirație și transpirație abundentă, chiar și atunci când nu există niciun pericol imediat.

Aceste stări, deși distincte, pot coexista. De exemplu, o persoană cu o fobie specifică poate trăi atât stări de anxietate, cât și atacuri de panică dacă este expusă obiectului fobic. Este frecvent ca pacienții să ajungă la camera de gardă din cauza unui atac de panică, sau să se prezinte la medicul de familie cu stări de rău asociate cu anxietatea sau fobia, doar pentru a fi ulterior îndrumați către un psiholog.

Rolul psihologului în tratamentul acestor disfuncții:

Psihologul joacă un rol fundamental în tratamentul fobiilor, anxietății și atacurilor de panică, contribuind la înțelegerea și gestionarea acestora. Prin abordarea psihologică, psihologul ajută pacientul să își înțeleagă trăirile și să identifice gândurile și comportamentele care întrețin aceste stări de neliniște.

Abordarea psihologului:

Suport emoțional: Psihologul oferă un spațiu sigur și non-judicativ, în care pacientul poate explora și exprima deschis temerile, neliniștile și îngrijorările sale. Acest sprijin emoțional este crucial pentru procesul de auto-descoperire și schimbare.

Empatie și validare: Psihologul oferă înțelegere și sprijin, ajutând pacientul să înțeleagă că trăirile sale sunt reale, chiar dacă stimulul periculos nu există în mod obiectiv. Prin validarea experienței pacientului, psihologul ajută la reducerea sentimentului de izolare și de neînțelegere.

Monitorizarea progresului: Psihologul va urmări cu atenție evoluția pacientului, ajustând intervențiile în funcție de reacțiile și progresul acestuia. Acest lucru permite un tratament personalizat, eficient și adaptabil.

În completarea abordărilor terapeutice, psihologul poate sugera tehnici de auto-ajutor, cum ar fi jurnalizarea, exercițiile de respirație sau mindfulness, care sunt utile pentru gestionarea stresului și reducerea simptomelor. În anumite cazuri, tratamentele pot include tehnici de terapie prin expunere sau, dacă este necesar, pot fi recomandate și intervenții medicale, precum medicamentele, pentru a sprijini procesul terapeutic. 

Astfel, psihologul ajută pacientul să învețe cum să gestioneze simptomele fobiilor, anxietății și atacurilor de panică, ajutându-l să-și recâștige controlul asupra propriei vieți și să reducă impactul negativ asupra sănătății mentale și fizice.