Cu "somatizarile " la Psiholog sau la Osteopat?

Tulburările psihosomatice, recunoscute atât de medicină, cât și de psihologie, includ o gamă largă de suferințe fizice care nu pot fi explicate prin cauze fiziologice sau medicale clare, dar care sunt percepute de pacient ca simptome de boală bine definite. Un studiu din 2015 arată că peste 40% dintre pacienți prezintă cel puțin un simptom inexplicabil medical.

Cauzele Somatizărilor

Aceste somatizări reprezintă încercări nereușite ale corpului de a gestiona sau accepta ceea ce psihicul nu poate. Ele pot fi declanșate de diverse situații sau evenimente, cum ar fi relații dificile, pierderi sau alte experiențe emoționale intense.

Exemple de Manifestări Psihosomatice

• O persoană copleșită de durerea emoțională poate transforma inconștient această suferință în durere fizică.

• Un copil care trăiește stres familial sau școlar poate somatiza prin ticuri, dureri abdominale sau febră.

• Un conflict major, prelungit, poate conduce la oboseală cronică.

Aceste exemple subliniază cum tensiunile emoționale pot fi exprimate prin corp, reflectând o interacțiune profundă între psihic și fizic.

Conflictul de Bază

În tulburările psihosomatice, există întotdeauna un conflict de bază între nevoile interne și realitatea externă, între dorințele profunde și limitele impuse de mediu.

Reechilibrarea și Vindecarea

Reechilibrarea corpului și starea de bine implică lucrul asupra psihicului dar si a fizicului. Transformarea a ceea ce părea inacceptabil în ceva acceptabil permite persoanei să se reconecteze cu propriile emoții și propriul corp. Astfel, vindecarea presupune armonizarea minții și corpului pentru restabilirea echilibrului emoțional și fizic.

Rolul osteopatiei in somatizări

Relația dintre psihosomatizări și nervul vag este una complexă, bazată pe legătura dintre sistemul nervos, emoții și funcționarea corpului. Nervul vag joacă un rol central în conexiunea minte-corp, iar psihosomatizările – manifestările fizice ale stresului sau emoțiilor – pot implica activarea sau disfuncția acestuia.

Ce este nervul vag?

Nervul vag este cel mai lung nerv cranian, parte a sistemului nervos autonom (parasimpatic). El controlează multe funcții involuntare, cum ar fi ritmul cardiac, digestia, respirația și răspunsul inflamator. Este esențial pentru reglarea stării de calm și pentru procesul de homeostazie.

Psihosomatizările și impactul emoțiilor

Psihosomatizările apar atunci când stresul psihologic, anxietatea sau alte stări emoționale intense duc la simptome fizice, cum ar fi:

• Tulburări digestive (sindromul de colon iritabil, dispepsie);

• Dureri de cap, migrene;

• Dureri musculare, tensiune în corp;

• Probleme cardiace (palpitații);

• Dificultăți respiratorii.

Legătura cu nervul vag

1. Răspunsul la stres: În condiții de stres cronic, activitatea sistemului nervos simpatic (luptă sau fugi) este dominantă, iar funcția parasimpatică (calmare) mediată de nervul vag este redusă. Aceasta poate exacerba psihosomatizările.

2. Reglarea emoțiilor: Nervul vag influențează direct capacitatea de a gestiona stresul și emoțiile prin tonusul vagal – un indicator al sănătății parasimpatice. Un tonus vagal scăzut este asociat cu anxietate crescută, depresie și mai multe simptome psihosomatice.

3. Inflamație și sănătate fizică: Nervul vag reglează răspunsul inflamator al corpului. Un nerv vag subactiv poate contribui la inflamații crescute, care pot amplifica simptomele fizice cauzate de stres.

4. Sindromul de colon iritabil (SCI): Este un exemplu clasic de psihosomatizare strâns legat de disfuncția nervului vag. Tonusul vagal scăzut afectează digestia și sensibilitatea viscerală.

Si atunci concluzia este ca atunci cand Osteopatul este si Psiholog ai gasit terapeutul ideal !